Viata multor oameni din jurul meu pur si simplu ma sperie. Dar nu prin complexitatea de actiuni ce-i tin individului gandurile si mainile ocupate ci prin felul de activitati.
Eu m-am apucat de scris o nuvela. Se cheama"Cartea Mirunei" caci am vrut sa-i fac o bucurie Mihaelei, mama mea, careia i-a placut mult "Cartea Mironei" de Cella Serghi(dupa care mi-a si pus numele, de altfel).Ideeile mi-au venit si imi tot vin, dar timpul, pe care altii il irosesc mie nu-mi ajunge sau daca imi ajunge si-mi si ramane(cum se intampla in ultimele zile) nu se potriveste cu aliura personajelor mele. Mai pe scurt si fara ocolisuri timpului nu-i place activitatea mea caci tot stramba din nas cand deschid fisierul. Totusi nu renunt la nuvela.
Ma plictiseste toata muzica mea si primesc minim 3 melodii/zi. Parca nu se potriveste cu starea mea. Mi-am separat strategic tipurile de melodii caci ma ingrozeau unele si am ramas cu in playlist micut si chill care merge bine c'o tigara si'o cafe'.But guess what?! Deja stiu din el cam toate melodiile and I'm pretty bored.Tipic.
Nimic nu ma mai multumeste si cam toate actiunile ma plictisesc foarte repede.(Gary Moore-still got the blues)
