Am vazut oameni compusi din oameni si cand am spus asta cu voce tare mi-a sunat ambiguu. Totusi cand privesti in ansamblu remarci ca toti suntem compusi.Nu-i asa ca ai ceva ce il porti mereu pentru ca "e de la X"? Nu-i asa ca atunci cand intalnesti intamplator o persoana faci conexiunea cu o anumita cunostinta"pe ala/aia o stiu de la Y"? Hai spune-mi ca nu e asa...
Eu sunt compusa din mai multe persoane decat mi-as putea aminti. Am acel tic copiat involuntar de la cineva sau linia cu tus de pe pleoapa superioara far' de care nu ies din casa pe care am vazut-o probabil cu mult timp in urma intr-o fotografie, folosesc acel parfum pentru ca l-am mirosit undeva sau la cineva si mi-a placut, astfel multe lucruri ce defineau personalitatea unora devin marci ale tale si "parfumul lui X" devine"e parfumul ce'l folosesc" etc.
Trecand peste asta ajung la ideea de a purta practic ceva de la cineva, un lucru ce'ti place(uneori pentru ca'ti placea in "combinatie" cu persoana respectiva) si asa rezulta defapt replicile "ah, ochelarii ii am de la Y";"hanoracu' a fost al lui X da' mi l'a dat mie" etc. Deci a fost, acea persoana s-a identificat intr-o anumita masura cu acel obiect si acum e al tau. Si mai ziceti ca sunteti unici. Al dracului de unici.
Totusi e amuzant sa te pocneasca o "revelatie" de genu' asta si sa-ti dai seama ca abia 10% din tot ceea ce esti reprezinta "tu" si ca in rest esti prietena/ul+fosta/ul+mama+profa de mate+vecinu'+tipii cu care ies sambata la bere+solistul de la trupa " " s.a.m.d. Astra fiind spus e bine sa te gandesti ca atunci cand cunosti o persoana defapt ii cunosti tot anturajul caci zambetul acela poate fi al ei dar bratara o fi de la fostu'.